Inceputul sfarsitului

septembrie 1939 aduce un nou razboi intr-o lume marcata deja de un prim conflict mondial devastator pentru omenire in care s-a facut uz pentru prima oara de arme de distrugere in masa necunosute pana in acel moment precum gazele toxice si in care in prima oara in istorie au avut loc bombardamente ale civililor. Acest nou razboi avea sa fie si mai devastator decat primul, fiind angajate in conflict 56 de state. Desi principala scena de operatiuni a fost Europa luptele au cuprins trei continente:Europa, Asia si Africa. La finalul sau acest al doilea "conflict total" inregistra un bilant de aproape 60 de milioane de morti dintre care doar 15 milioane fiind militari, restul victimelor apartinand populatiei civile.

La sfarsitul Primului Razboi Mondial se pusesera bazele unei noi ordini internationale, prin hotararile Conferintele de Pace de la Paris. Prevederile acesteia au nemultumit atat mari puteri invinse, precum Germania, cat si state invingatoare, ca Italia si Japonia. Dupa mai multe contacte diplomatice, finalizate prin tratate incheiate in anii 1936-1937, cele trei state au hotarat sa isi coordoneze politica externa. Ele au format alianta numita Axa Roma-Berlin-Tokyo. Scopul acestei aliante era acela de a modifica prin forta ordinea stabilita in 1919 la Versailles si de a realiza o noua expansiune teritoriala.

Germania nazista a fost prima care a incalcat, in mod sistematic, tratatele de pace. Ea a profitat de dezinteresul si de slabiciunea politica a Frantei si Marii Britanii, promotoare ale conciliatorismului, ca si retragerea SUA in izolationism. Acest lucru i-a permis lui Hitler sa anexeze Austria (1938) si Cehoslovacia (1938-1939). Dupa martie 1939, Franta si Marea Britanie au anuntat, in sfarsit, ca nu vor mai admite nici o anexiune germana. Pentru a nu risca un razboi pe doua fronturi si pentru a izola Polonia, Germania s-a inteles cu URSS, prin tratatul Ribbentrop-Molotov.

Toate acestea au fost posibile din momentul venitii la putere a lui Adolf Hitler.

Cateva idei despre totalitarismul nazist

In anul 1933, Adolf Hitler, liderul Partidului National-Socialist Muncitoresc German (NSDAP), era numit in functia de cancelar al Germaniei. El reusise acest lucru in urma rezultatului obtinut in alegerile din 1932. Germanii, saraciti datorita crizei economice, au preferat sa voteze un partid extremist, decat sa mai sprijine democratia fragila a Republicii de la Weimar. Votul lor va duce la aparitia unui nou tip de regim politic.
Partidul nazist avea ca principale puncte programatice antisemitismul, antiparlamentarismul si anticapitalismul. Din el faceau parte membri ai clasei de mijloc, fosti militari, sindicalisti, intelectuali, dezamagiti de pacea umilitoare de la Versailles, speriati de pericolul revolutiei comuniste si de situatia economica dezastruoasa.

Odata ajuns la putere Hitler a actionat cu mare rapiditate. In mai putin de doi ani, toate institutiile republicii democrate au fost desfiintate, libertatile publice interzise, toti oponentii arestati sau omorati. Teroarea a devenit practica de guvernare. Statul era condus de Führer, care controla, prin serviciile sale represive, partidul nazist, guvernul si intreaga societate germana. Nazistii au actionat pentru a subjuga toate institutiile economice si politice si toata cultura vointei partidului. Au disparut granitele intre viata publica si cea privata. Aparatul ideologic organizeaza intreaga societate, toate organizatiile se supun partidului si statului, nu exista drepturi individuale.

In cartea sa, Mein Kampf, Hitler prezenta conceptia nazista asupra lumii. Punctul central il reprezenta faptul ca rasa germana era considerata superioara tuturor celorlalte. Inspirat de teoria darwinista a luptei dintre specii, Hitler argumenta ca intrega istorie a omenirii este de fapt o lupta intre rase.

Ajuns la putere, el a actionat pentru realizarea unitatii poporului german, a tuturor celor de cultura germana, si a cuceririi spatiului vital necesar pentru ca poporul arian sa instituie o noua ordine mondiala. Proiectul nazist presupunea ca, pe de o parte, rasele inferioare (sclavii, negrii, asiaticii sau latinii) urmau sa fie integrate in noua ordine si folositi ca sclavi ai arienilor. Pe de alta, cele socotite impure (evreii si tiganii) urmau sa fie izolate si, in cele din urma, exterminate. Pentru protejarea si intarirea rasei ariene (germane), regimul nazist a incurajat natalitatea si a luat masuri pentru extirparea din mijlocul germanilor a celor "impuri". De la sterilizarea bolnavilor cronici, continuand cu arestarea si trimiterea in lagare de concentrare a evreilor si incheind cu "solutia finala a problemei evreiesti", teoria sa rasiala a atins apogeul cruzimii si irationalitatii.

Ideologia si teroarea

Nazificarea statului si a societatii germane, introducerea "noii ordini" au obiective esentiale, atinse de Partidul National-Socialist in mai putin de trei ani de al preluarea puterii. Intregul aparat de stat era controlat de conducatorul suprem. Guvernul era format din membrii de frunte ai partidului, unul dintre rolurile sale fiind sa traduca in fapt vointa Führerului. Reichstag-ul (parlamentul), desi a fost lasat sa functioneze, avea rolul de a garanta deciziile politice luate. Teritoriul era controlat de organizatiile de partid locale.

In plan doctrinar s-a desfasurat o ampla si virulenta campanie de formare a unui nou tip uman. Mobilizarea politica a fost realizata printr-o propaganda atotcuprinzatoare, gandita si aplicata de Joseph Goebbles. A fost instituit un control total asupra presei, cinematografiei, radioului si publicatiilor. Bibliotecile au fost epurate, manualele scolare rescrise, sistemul de invatamant supus unui control sever. O atentie speciala a fost acordata tinerilor, care au fost integrati in organizatii de partid pentru tineret (Hitlerjuged).

Specific pentru totalitarismul nazist a fost si cultul conducatorului. Exacerbat in uriase manufestatii si mitinguri, organizate cu o disciplina militara, urmarea sa ilustreze unicitatea, puterea irezistibila, maretia lui Adolf Hitler, a ideologiei profesate de el si de partidul pe care il conducea.

Toate aceste masuri trebuiau sa duca la construirea unei identitati germane in conformitate cu imaginea nazista despre lume. Propaganda, concentrata pe suprematia poporului german, pe antiiudaism si pe infailibilitatea Führeru-lui, trebuia sa creeze noi cetateni si noi standarde de credinta si supunere.

Pentru ca toate aceste lucruri sa fie puse in practica, la fel ca si in URSS, a instituit teroarea. Aparatul de represiune a avut o eficienta extrema, folosindu-le pe o scara nemaiintalnita pana atunci. Torturile, asasinatele, deportarile, exterminarea in lagarele de concentrare sau in spatele frontului au constituit mijloacele de punere in practica a politicii regimului.

~~~