Messerschmitt Bf-109

Cel mai cunoscut avion de vanatoare german al celui de-al doilea razboi mondial, Bf-109 (cunoscut si sub denumirea de Me-109) este creatia lui Willy Messerschmitt. Punctul de plecare pentru Bf-109 a fost excelentul Bf-108 Taifun (denumit initial M-37) de la care unele elemente au fost copiate aproape integral, precum forma aripii, silueta fuselajului si coada. In documentele militare, notarea Bf-109 s-a pastrat pana la ultimele variante exploatate, K-9 (109). In presa vremii vom intalni mereu denumirea de Me-109. Ideea construirii acestui vanator a fost data de Hitler in 1934, cand a ordonat inarmarea in secret a Germaniei (din 1932, cand fortele aeriene germane numarau 36 de avioane, in 1939 s-a ajuns la cifra de 8295 avioane).

Pentru inarmarea proaspetei formate Luftwaffe in martie 1935, Bf-109 a avut de concurat in octombrie 1935, la Travemünde, cu alte 3 prototipuri: Arado Ar-80, Focke-Wulf FW-159, Heinkel He-112. Rezultatele preliminare au scos din cursa doua din ele: Ar-80, din cauza trenului de aterizare fix, greutatii mari si a performantelor scazute, si FW-159, care prezenta probleme la escamontarea trenului de aterizare si avea aripa parasol specifica vitezelor mici si mijlocii. Primul zbor al lui Bf-109 a avut loc undeva la mijlocul anului 1935, acesta realizand o viteza de 466 km/h la 4500 m inaltime cu un motor Rolls-Royce Kestel de 704 CP. Primele variante ale avionului au fost livrate, in primavara, vara lui 1937, legiunii Condor din Spania. La aceste variante elicea era bipala, de constructie Schwarz, din lemn. La urmatoarele, elicea era tot bipala, dar metalica si cu pas variabil. Motorul Jumo, cu compresor in doua trepte, utiliza benzina de 87 octani, spre de deosebire de adversarul sau englez al vremii, Spitfire, care utiliza benzina speciala de 150 octani.

Aparatul a fost prezentat oficial ca Bf-109 V-1 la Jocurile Olimpice din 1936, o prima impresie deosebita a produs-o la mitingul aviatic de la Zürich din 1938, unde a cucerit Cupa Alpilor. De notat este ca aici prototipurile au fost dotate cu motoare Daimler-Benz DB-600 de 950 CP, care aveau 12 cilindri in V invers. Peste cateva luni aparatul V-13, pilotat de Hermann Wurster, dotat cu un motor de 1650 CP a doborat recordul de viteza pe circuit de 3 km, inregistrand o viteza de 610,55 km/h. Pana in septembrie 1938 au fost construite 600 de aparate Bf-109, majoritatea operand in Spania, unde luptele au fost de real folos pentru formarea noilor piloti germani, a noilor tactici.

Bf-109 este considerat avionul care a incheiat era biplanelor de lupta, fiind imagine noului avion de vanatoare: tren escamontabil, carlinga inchisa, sistem de comunicatii modern si armament pentru diverse misiuni. Marile neajunsuri ale apratului au ramas sensibilitatea la aterizare, vizibilitatea limitata si carentele de inarmare, plusurile recunoscute sunt manevrabilitare al viteze si altitudini mari si cel mai important, viteza ascensionala fulgeratoare.

Pana la sfarsitul razboiului au fost construite peste 35.000 de exemlare, numai in anul 1944 fiind construite 14.000, de remarcat fiind faptul ca si in Romania au fost construite variante E ale aparatului sub licenta. La sfarsitul anului 1938 a fost disponibil motorul DB-601A de 1100 CP care avea injectie directa de benzina si compresor cu performante ameliorate care asigura un alimentare continua si in conditiile unor suprasarcini negative, lucru decisiv in bataliile aeriene. Aceste variante au fost denumite Bf-109 E "Emil". In timpul bataliei Angliei, Luftwaffe a fost dejavantajate de raza de actiune limitata a aparatelor de vanatoare, care erau de multe ori obligate sa paraseasca lupta chiar in toiul ei, de suprafata neacoperita de Luftwaffe din teritoriul englez, precum si de infrastructura radar a englezilor.

Date tehnice Bf-109E-1
Echipaj		1
Greutate(kg)		2010
Dimensiuni	Lungime (m)	8,64
	Anvergura (m)	9,87
	Inaltime (m)	2,49
Motor	Tip	Daimler-Benz DB 601D, 12 cilindri inV
	Putere	1050 CP
Performante	Viteza max	550 km/h la 4000m
	Autonomie	660km
Armament	Tun	2 x MG FF Oerlikon de 20 mm
	Mitraliera	2 x MG17 de 7,92 mm
Plafon		10500 m

De la BF-109 F-2 s-a demarat constructia in serie mare a acestui vanator versatil, primele livrari facandu-se in mai 1941. Aceasta varianta s-a dovedit superioara lui Spitfire V, mai ales la inaltime. Dupa parerile mai multor piloti aceasta varianta, datorita celulei si motorului, este cea mai manevrabila dintre toate variantele construite, viteza ascensionala fiind foarte buna si manevrabilitatea sub 450 km/h excelenta, consumand in acelasi timp benzina normala.

La momentul inceperii operatiunii Barbarossa, din cele 2000 de Bf-109, versiunile E si F, aflate din exploatare, mai mult de 60 % au participat la operatiune. Din iunie pana la mijlocul lunii august, grupurile JG3, JG51, JG53 si JG54 au doborat fiecare cate 1000 de aparate rusesti. In decembrie 1941 toate variantele E au fost inlocuite cu variante F. Razboiul din Africa a debutat pentru vanatorii germani cu sosirea grupului JG27 in 1941 care pana la mijlocul lui setembrie omologasera peste 150 de victorii aeriene.

Mijlocul anului 1942 avea sa aduca pe langa vanatorul Focke-Wulf FW-190( A3 si A4) si varianta G("Gustav") a lui Bf-109. Principalele modificari aduse sunt montarea unui motor DB-605A de 1475 CP si a unui sistem de injectie GM-1. De asemenea tot pentru marirea puterii era folosit dispozitivul de MW-50 care injecta apa si metanol in proportii egale direct in cilindrii motorului. Puterea putea astfel fi marita pentru perioade scurte de timp cu aproximativ 40 %. In 1944 a fost introdus tunul Rheinmetal-Borsig MK 108/30, o arma mult mai eficienta, dar care nu dispunea decat de o rezerva de 60 de lovituri.

Ultima varianta produsa in serie mare a fost modelul K "Karl", aparut in 1944, fiind construite 754 de aparate in paralel cu variantele G. Aceasta varianta avea roata spate complet escamontabila. Mai exista ideea construirii si unei variante L cu motor de 1750 CP care ar fi trebuit sa atinga viteza maxima de 763 km/h. In paralel cu aceste variante s-au construit si variantele H ("Hohenjager") pentru zbor la inaltime si T ("Trager") pentru ambarcare.

Marele avantaj al acestui vanator a fost usurinta construirii in serie mare si viteza ascensionala mare care l-a facut sa fie si preferatul asilor vremii in detrimentul lui FW-190.

~~~