Panzer V Panther

Panzer V Panther Fiind considerat, alaturi de T-34, unul dintre cele mai bune tancuri medii ale celui de-al doilea razboi mondial, Panther a fost conceput in ianuarie 1942 pentru a contracara superioritatea blindatelor rusesti asupra modelelor Pz III, respectiv Pz IV. La sfarsitul anului 1941, la sugestia generalului Heinz Guderian, Wehrmacht-ul a constituit o comisie pentru a stabili parametrii noului tanc: un tun de calibrul 75 mm, greutate de 35 de tone (T-34 avea 32 de tone), blindaj rezistent (100 mm la turela si minim 35 mm in spate), sa atinga o viteza de 60 km/h fiind dotat cu un motor tip Maybach HL 210. In urma experientei acumulate in campania din URSS, s-au impus si alte ameliorari: senile late, galeti inalti si blindaj in unghiuri.

Dintre cele doua proiecte realizate de MAN si Daimler-Benz a fost preferata varianta elaborata de MAN a carei silueta era asemanatoare cu modelul sovietic T-34/76. In urma interventiei lui Adolf Hitler, care a cerut marirea blindajului frontal de la 60 la 80 mm, greutatea a crescut la 43 de tone, ceea ce a necesitat inlocuirea motorului cu tipul Maybach HL 230 ca urmare viteza maxima atinsa era de 45 km/h. Alte deficiente rezultate in urma acestei interventii au fost submotorizarea, indecvarea cutiei de viteze la greutatea tancului si randamentul scazut al sistemului de racire. Totusi uzinele MAN a inceput productia de serie in noiembrie 1942, realizand pana in 1945 un numar de 5738 de exemplare.

Un avantaj tehnologic al noului blindat era turela si corpul tancului turnate, spre deosebire de modelele anterioare, construite prin nituire sau sudare. O alta noutate era cimentul antimagnetic "zimeritt" care impiedica utilizarea minelor antimagnetice.

Tancul Panther era inarmat cu un tun antitanc lung, avand calibrul de 75 mm, al carui proiectil putea sa strabata un blindaj gros de 120 mm, la o distanta de 1000m. Variantele D ale tancului au fost utilizate prima oara la insistenta Führerului, netinand seama de opozitia constructorilor, determinata de problemele tehnice nerezolvate inca, in timpul bataliei de la Kursk, in iulie 1943. Desi multe tancuri au fost pierdute inainte de a intra in lupta din cauza problemelor tehnice nerezolvate inca, comportarea pe campul de lupta a fost apreciata elogios.

Panther A, varianta imbunatatita a versiunii D2, a intrat in productie in august 1943, la constructia acestuia fiind inlaturate neajunsurile semnalate la versiunile precedente. Dorinta de a perfectiona blindajul si asa performant s-a tradus prin realizarea incepand cu ianuarie 1944 a variantei G. In mai 1944 a fost propusa si acceptata construirea unei variante F cu o noua turela Schmallturm proiectata de Daimler-Benz si cu posibilitatea de montare a unui nou tun 75 mm KwK L/100. Pana in ianuarie 1945 doar un prototip a putut fi realizat. Unele surse atesta realizarea a catorva modele de serie de catre Daimler-Benz in perioada 20-23 aprilie 1945. Aceste modele este posibil sa fi intrat chiar in lupta. Erau in plan si modificari ulterioare care nu au fost realizate niciodata.

Tancurile Panther au intrat si in dotarea armatei romane alaturi de Pz III si Pz IV. Spre deosebire de primele tipuri, livrate de industria germana, in cadrul programului de cooperare Oliverbaum intre anii 1943-1944, tancurile Panther au fost procurate din stocurile Armatei Rosii, provenite din capturile facute in timpul razboiului. Tancurile Panther au fost scoase din dotarea armatei romane in 1954, fiind inlocuite cu tancuri T-34/85 mm.