Intarzierea platii facturilor: o practica romaneasca nesimtita

Cum era de asteptat, incep sa se simta si la noi efectele crizei financiare, mai mult sau mai putin. Citesc in fiecare zi stiri despre diverse firme romanesti care au datorii, si care ajung in situatia de a fi date in judecata de fostii parteneri dornici sa-si recupereze banii, nu pentru ca sunt bulangii, ci pentru ca la randul lor au de dat inapoi niste datorii.

Mi se pare si normal sa iti ceri banii care ti se cuvin, mai ales in situatia in care ajungi tu intr-o situatie critica daca nu faci rost repede de lichiditati. Ce nu mi se pare normal e ca cel care are bani de dat sa fie cel care comenteaza. Ai semnat frate un contract, te-ai angajat ca dai banii in 15-30 de zile? Daca da, atunci de ce comentezi ca esti dat in judecata sau cel carui ii datorezi bani cere intrarea ta in insolventa? Si mi se pare nesimtire sa comentezi si dupa ce ai fost pasuit mult mai mult timp decat perioada reglementata contractual.

Ce e nasol e ca la noi se obisnuieste sa se intarzie, cu salariile, cu platile catre furnizori, cu deadline-urile, totul intr-o romaneasca “unde te grabesti ma?”. Si mai aud discutii despre maturizarea pietei. Intai ar trebui sa se maturizeze jucatorii din piata, sa invete sa isi respecte angajamentele si sa nu se arunce cu oferta in ideea ca apoi o dau ei la intors cumva.

Si cum exemplele sunt mereu binevenite puteti citi despre Snack Attack care nu e in stare sa plateasca la timp piepul de pui din senvisuri, Flanco care zice ca e o cerere distructiva din partea Spar sa ceara falimentul pentru o suma mediocra de 150.000 RON.

Si ca sa fie imaginea completa ar cam trebui sa amintim si de implicarea statului roman, care iti cere tie TVA-ul cand emiti factura, nu cand incasezi banii. Asa se spala pe maini de grija de a face firmele sa plateasca la timp pentru a-si lua banii. Nu mai bine te certi tu…