Degustare de Whisky la Bistro Guxt

Nu sunt un mare amator de whisky si nu am gusturi rafinate in privinta bauturilor, dar acest lucru se intampla poate si pentru ca nu am avut ocazia sa degust lucruri fine. Am zis ca trebuie sa schimb ceva in acest sens dupa ce am ‘testat’ la un prieten un Glenfiddich de 12 ani anul trecut, deci am acceptat sa merg la o degustare de whisky, eveniment tinut de Radu Popovici, tatal unui prieten, la Bistro Guxt, un nume nou pe harta restaurantelor din Bucuresti.

Trebuie sa spun din capul locului ca Bistro Guxt nu este un loc unde mergi cand ti-e foame. Mergi acolo pentru ca ai auzit de el de la un prieten, care ti-a povestit ca accentul se pune pe asocierea corecta a bauturilor fine cu preparatele mediteraneene si asiatice care exceleaza prin calitatea ingredientelor si aromelor combinate cu gust. Cum v-ati dat seama deja nu este un restaurant ieftin, deci nu veti gasi ceafa de porc si cartofi prajiti in meniu, ci veti avea de ales din meniul deloc stufos feluri precum pulpa de iepure cu masline si piure de cartofi sau creveti cu sos picant de lapte de cocos si orez. Meniul de bauturi este insa foarte generos si vei avea de ales din licori de calitate, fie ca vorbim de beri, bauturi spirtoase sau vinuri.

Un lucru pe care l-am observat imediat este includerea sub fiecare fel de mancare a berilor si vinurilor recomandate pentru o armonie perfecta de gust si aroma. Nu mai trebuie sa te prefaci ca esti ‘connaisseur’ si poti apela oricand la personalul Guxt pentru recomandari in afara meniului.

Muschiulet de porc cu sos Roquefort si piure de cartofi

Sa revenim insa la prima mea degustare, un eveniment destul de informal, pentru ca ne stiam cam toti cei prezenti acolo, iar cu cei pe care nu-i stiam am spart gheata repede cu o bere pe post de antreu. Degustarile de la Bistro Guxt sunt insotite obligatoriu si de o scurta istorie a tipului de bautura care face obiectul ‘sesiunii’ respective. Cu ocazia asta am aflat ca irlandezii au facut prima data whisky inaintea scotienilor, insa acestia au recuperat terenul pierdut, fiind acum recunoscuti ca cei mai buni producatori de whisky. Cu toate acestea whisky-urile japoneze sunt cele mai scumpe, fara un motiv aparent.

Am aflat cate ceva si despre influentele zonelor unde se produce whisky-ul asupra aromei si gustului produsului final, ce inseamna termenii single malt, blended, scotch, bourbon si ca mai exista un mod de scriere al cuvantului, “whiskey”. Am inteles si care este procesul de fabricatie al whisky-ului, toate acestea in timpul degustarii primelor 3 sortimente. Pe la whisky-ului numarul 4 incepi sa nu mai retii informatii, asa ca prezentarea tinuta de Radu s-a oprit aici si am trecut la discutii pe teme libere.

In total am ‘testat’ 6 sortimente de whisky, in ordinea urmatoare: Auchentoshan 12, The Glenlivet 12, Aberlour 10, Talisker 12, Old Ballantruan si Laphroaig Qcask. Portiile sunt de 30 ml. Nu pare mult, dar 180 ml plus berea dinainte si 50-ul de dupa mi-au fost suficiente. Noroc cu painea cu turmeric si cea cu nuci, urmata de muschiuletul de porc cu sos Roquefort, piure de cartofi si salata rucola, care mi-au captusit perfect stomacul.

Ca la orice degustare serioasa am primit si o hartie cu un tabel al bauturilor unde mi-am notat impresiile despre aroma, gust, senzatie si culoare. Preferatele mele au fost The Glenlivet 12 pentru consum si Talisker 10 pentru ocazii mai speciale, cand vrei sa iti impresionezi prietenii necunoscatori de whisky. Am constatat insa cu surprindere ca gustul bauturii se schimba dupa ce mananci si in functie de ce ai baut inainte, deci poti ajunge in aceeasi seara sa iti schimbi parerea despre un anumit sortiment.

Mi-am confirmat in acelasi timp ca nu ma pricep la bauturi, pentru ca mi-a fost imposibil sa identific in ce am baut orice nuanta de vanilie, rasini, stejar, canepa, lemn dulce, nuci, unt, fum sau gudron. Iod-ul a fost cea mai pregnanta aroma pe care am simtit-o la Auchentoshan 12, un sortiment de whisky inferior celorlalte incercate din toate punctele de vedere. E clar ca trebuie sa mai merg la degustari, urmatoarea pe lista fiind cea a berilor trapiste, despre care o sa va povestesc bineinteles pe blog.

Cei 6 magnifici: Auchentoshan, The Glenlivet, Aberlour, Talisker, Old Ballantruan si Laphroaig Qcask

Radu este pasionat de gastronomie si bauturi fine, are un blog personal pe aceasta tema si recunoaste ca nu este expert in whisky, dar poate face fata unei discutii pe aceasta tema. In cazul de fata a facut fata cu brio, in conditiile in care eu nu stiu mai nimic despre whisky, fiind doar bautor de ocazie cand vine vorba de bauturi spirtoase. Daca vreti sa va masurati fortele cu Radu intrebati-l despre bere, acolo s-ar putea sa va faca K.O.

Daca v-am convins sa mergeti atunci trebuie sa mai stiti ca Bistro Guxt este deschis de luni pana sambata, de la orele 17:00 la 22:00, deci nu mergeti duminica, pentru ca veti sta pe langa usa.