Cum efectele speciale strica filmele noi

Sunt in continuare un mare amator de filme, in special Science Fiction si de actiune. As vrea sa zic ca nu mai pierd timpul la fel de mult ca inainte cu vizionatul filmelor, dar pe cine amagim noi aici? Din pacate foarte rar mai vad cate in film care sa ma impresioneze si sunt din ce in ce mai des pus in situatia de a opri filmul dupa primele (zeci) de minute, lucru pe care nu il faceam inainte, cand ma ghidam dupa principiul “acum daca l-am inceput il duc pana la sfarsit”.

La un moment dat chiar ma gandisem ca varsta e probabil de vina, filmele neavand de fapt o problema, gusturile mele fiind cele care au evoluat peste cele ale publicului tinta vizat de producatori. Este partial adevarat, insa mi-am dat seama insa ca problema este intr-adevar calitatea filmelor si lipsa ideilor noi, lucru confirmat de avalansa de reboot-uri, sequel-uri si prequel-uri ale povestilor populare in epoca de aur a cinematografiei americane. Daca lipsa ideilor noi este lesne de inteles, si aproape imposibil de rezolvat tinand cont de cate filme noi se fac in fiecare an, partea cu calitatea nu o prea inteleg, mai ales ca se baga din ce in ce mai multi bani in peliculele noi.

Prin calitate ma refer in principal la efectele speciale, care incet incet inlocuiesc scene intregi din film cu reproduceri realizate pe calculator. Cum explica foarte bine si clipul de mai jos, desi capabilitatile calculatoarelor moderne au evoluat foarte mult de pe vremea lui Terminator 2, din 1991, a scazut senzatia caracterizata de vorbitorii de limba engleza ca “suspension of disbelief”, adica gradul de veridicitate al imaginilor care ajung la creier – nivelul de imersiune al mintii in povestea prezentata pe ecran.

Inainte, in era de pionierat a efectelor speciale realizate pe calculator, scenele erau filmate in intregime, apoi erau adaugate/modificate/scoase cateva elemente, pentru a se ajunge la cadrul final, cel proiectat in cinematograf. Stiam si atunci ca nu exista dinozauri precum cei din Jurassic Park, ca terminatorii din metal lichid sunt o inventie si ca vrajitoarele nu pot zbura calare pe matura, insa cu exceptia acelor elemente totul era natural pentru ca fusese filmat in realitate, deci scena respectiva existase in forma aceea undeva in spatiu si timp.

Acum avem filme precum Transformers, in care portiuni de zeci de minute sunt create in totalitate pe calculator, cu foarte multi bani si efort, in detrimentul lucrurilor mai importante, in opinia mea, precum povestea, scenariul si dialogurile. Sa nu credeti ca este mai ieftin sa faci efecte pe calculator, pentru ca cele cu adevarat bune vizual sunt extrem de costisitoare. In plus, cred ca o parte din farmecul filmelor bune din copilarie il reprezenta ceea ce nu vedeai, ce trebuia sa-ti imaginezi tu. Astazi, cand orice se poate realiza pe calculator, nu mai raman multe lucruri de ascuns ochiului si asta cred ca este cea mai mare problema cu filmele din ziua de azi.

Exista binainteles si exceptii notabile ce confirma regula, precum Mad Max Fury Road si Interstellar, care reusesc sa creeze o mare parte din efectele speciale fara a recurge la calculator. Si deloc surprinzator, aceste exceptii isi scot banii, deci formula inca functioneaza. Probabil insa este mai simplu sa faci mai multe filme cu profit mai mic, pentru ca in final cand tragi linia sa iesi mai bine. Economia de consum a stricat deci si magia filmelor. Credeti ca gresesc?