Sony Xperia Z mini review: o foarte bună paletă de ping-pong

Am zis acum câteva luni că mi se pare foarte mare Samsung Galaxy S3, dar se vede treabă că Sony deja începuse lucrul la Xperia Z, că altfel sigur nu l-ar fi lansat fără voia mea. Glumesc, desigur, dar asta nu înseamnă că o să fiu brusc convins că este normal să ţii în mână/buzunar un smartphone de 5 inch.

Da nene, 5 inch, cu colţuri ascuţite, suficient ca Xperia Z să fie mai mare decât SGS3, care aproape pare mic în comparaţie cu acesta. Să trecem însă peste obsesia mea cu telefoanele prea mari şi să vedem cu ce aveam de-a face aici.

Ei bine, trebuie să recunosc că Sony încă ştie să mai facă produse arătoase. Nu cred că lui Xperia Z trebuie să îi fie ruşine în faţa iPhone-ului, pentru că avem de-a face cu un produs premium, realizat din sticlă şi ceva plastic cauciucat pe laterale, pentru aderenţă.

Diferenţa de calitate a construcţiei între Sony Xperia Z şi Galaxy S3 e imensă, dar asta nu înseamnă că avem de-a face cu un telefon care dă senzaţia de rezistent. Sticla ala lucioasă mă face să cred că în timp  ar fi bine să-i cumperi telefonului o carcasă, pentru protecţie, nu pentru aderenţă, deoarece la acest capitol nu par a fi probleme, amprentele tale care vor mânji carcasa instant stând martor acestui fapt. Şi să nu cumva să-l scapi pe jos…

Sony Xperia Z

Ca hardware vorbim de un telefon peste SGS3, dar probabil va fi la acelaşi nivel cu Samsung Galaxy S4, ce se lansează mâine. Vorbim deci de un ecran 5 inch Full HD (1920 x 1080 px), procesor quad-core 1.5 GHz Krait, 2 GB RAM şi 16 GB de scocare, pe care îi poţi extinde cu carduri microSD.

Smecheria cu Sony Xperia Z e că vorbim de un telefon dezistent la praf şi apă, deci toate porturile sunt acoperite cu nişte uşiţe enervante, care mai devreme sau mai târziu se vor rupe, deci telefonul va deveni un telefon normal, pe care nu îl vei lua sub duş cu tine. În plus membranele care protejează difuzoarele scad volumul şi calitatea sunetului, deci la metrou s-ar putea să vă auziţi mai greu cu persoana de la capătul celălalt al ‘firului’.

Camera foto de 13 megapixeli poate filma HDR, dar nu prea impresionează la calitatea pozelor şi clipurilor, în special când o comparăm cu iPhone 5 sau SGS 3. S-ar putea să mai rezolve din probleme Sony cu nişte update-uri software, dar nu mi-aş ţine respiraţia (la laptop-uri nu fac update la drivere cu anii…).

Ecranul este destul de tare, în special datorită rezoluţiei, dar din păcate nu avem de-a face cu un panou AMOLED, IPS sau ceva mai avansat, ci doar de funcţia Bravia Engine 2 care odată activată lucrează puţin la culori, lucru vizibil în special când te uiti la filme, dar cam atât. Drept urmare odată ce începi să te mişti faţă de ecran o să observi cum culorile îşi schimbă nuanţa, în plus negru nu este atât de profund ca la alte smartphone-uri de top. Păcat, pentru că mă aşteptam mai mult de la un ecran Sony de top. În plus diferenţa de rezoluţie o vei observa doar dacă duci telefonul la câţiva centimetri de nas, deci odată ce am trecut de rezoluţia Retina nu prea văd rostul unor pixeli în plus.

Bateria de 2330 mAh pare pe hârtie mai bună decât cea de la SGS3, dar în practică cu utilizare medie abia reuşeşti să nu încarci telefonul după amiaza. Probabil cele două milioane de pixeli luminoşi întinşi pe 5 inch îşi spun cuvântul aici.

Ca performanţă nu prea am nimic de reproşat, Android-ul mişcându-se foarte bine. În tradiţia Sony însă, o grămadă de customizări de software reuşesc să facă totul să pară lent. Noroc că nu poţi renunţa la aceste bucăţi de software Made în ţara Sony. E ca un S3, dar parcă puţin şi mai încărcat. Asta mă enervează de fapt cel mai mult la Android, toată lumea customizează interfaţa, de obicei în mod neplăcut şi inutil.

Per total Sony Xperia Z este un telefon interesant, foarte scump însă, la 2650 RON. Eu zic să mai aşteptăm să vedem ce face Samsung cu Galaxy S4.

Review-ul complet va urma în câteva zile pe GiZ.ro.

Să încheiem cu un review video al telefonului, pentru cei care nu vor să citească: