Traseu cu bicicleta langa Parcul Natural Comana
Dupa ce am explorat zona de Est si de Nord a imprejurimilor Bucurestiului calare pe bicicleta, in weekendul prelungit de 1 iunie ne-am dat putin in zona Comana. Am mai fost acolo si anul trecut, insa nu eram atat de antrenati si am mers maxim 15 kilometri cu bicicleta, dupa un drum de aproape o ora din Bucuresti, via comuna Berceni si apoi Vidra. S-a dovedit o alegere proasta, drumul fiind ceva mai lung si traversand un camp la un moment dat, adica o “strada” pietruita cu bolovani destul de mari (noroc ca nu plouase recent).
De data asta am ales sa iesim din Bucuresti prin Jilava – 1 Decembrie, apoi am facut stanga pe drumul care trece prin Varlaam, Mogosesti si Gradistea, cu destinatie finala Comana. Uitasem ca pe acolo ne intorsesem anul trecut, dar mi-am adus aminte de gropile ingrozitoare de pe portiunea Gradistea – Comana cand am vazut masinile din fata facand un slalom ceva mai agresiv fata de normalul drumurilor mioritice.
Multa lume merge de obicei la Comana si azi nu a fost exceptie, insa avantajul este ca e suficient spatiu pentru toata lumea. Cam tot timpul am fost singuri pe strada, cu foarte putine masini, care ne-au depasit frumos, lasand spatiu suficient. Pesemne au citit articolul meu pe tema masina si bicicleta care impart acelasi drum.
Mai jos ar fi traseul pe care l-am urmat, 30 km plus inca 5-6 in plus prin Mihai Bravu, pentru ca am vrut sa exploram putin acel sat uitat de lume. In total doua ore jumatate, cu tot cu opriri, mers lejer. Cam jumatate din drum a fost accidentat, adica asfalt si dale de beton care au prins probabil al doilea razboi mondial, insa foarte OK pentru un mountain bike cat de cat bun. Noi nu avem biciclete performante sau prea bine echipate si nu li s-a rupt nimic.
Ne-a fost teama putin de portiunea de drum national DN41, de la intersectia cu strada Garii pana la liziera padurii Parcului Natural Comana, pentru ca aparea mai gros si marcat cu galben pe Google Maps, cand de fapt trebuia sa ne fie frica de prietenul cel mai bun al omului, cainele de campie, aproape inofensiv. Dupa ce am scapat de cei doi negri mititei maraitori am ajuns si pe DN41, foarte putin circulat, asfaltul fiind cel mai bun din tot traseul. Era bineinteles locul unde era sa cad de pe bicicleta cand am vrut sa imi leg casca din mers. E clar, nu sunt de mine smecheriile cu mers cu mainile la spate, dar cumva stiam deja asta de mult timp.
Pentru cei care vor sa se aventureze in zona le recomand cu caldura creama de protectie solara. M-am dat de doua ori cu factor 50 si tot ma arde putin de tot pielea. Luati apa la voi, dar nu e tragedie daca uitati, pentru ca gasiti mini-marketuri in toate localitatile. Nu veniti insa cu bancnote mari, adica mai mari de 10 lei, ca s-ar putea sa aveti suprize. Si nu puteti plati cu cardul … de sanatate. Iar daca alegeti un traseu prin padure e bine sa aveti cu voi un spray anti-insecte. Si mi se sopteste din culise ceva foarte important: nu va parfumati cand plecati de acasa! Eu am facut asta de cateva ori in trecut si m-au ‘iubit’ toate insectele.
Aici m-am simtit ca in Windows XP
La intoarcere am optat pentru cel mai bun traseu de masina de pana acum: Budeni, Branistari si Calugareni. Masina noastra cu suspensie tare ne-a multumit, iar spinarea o sa ne multumeasca maine dimineata. Data viitoare poate apucam sa vedem si Parcul National Comana, gazda pentru specii protejate de pasari, pesti, mamifere, reptile, amfibieni si plante.
