Traseu semi-urban cu bicicleta – zona Cernica
A fost un weekend foarte frumos in Bucuresti, numai bun de iesit la o noua runda cu bicicleta. De data aceasta am decis sa mergem pe biciclete chiar de acasa, fara sa mai folosim masina. Am ales zona Cernica, in ideea de a merge cat mai putin prin orasul destul de aglomerat pentru o zi de duminica. Cum era si de asteptat a fost destul de dificil pana am trecut de Cora, in special din cauza lucrarilor de pe soseaua Pantelimon, care reduc traficul la o singura banda de circulatie, unde masinile cred ca au prioritate, dar am mai vorbit despre asta.
Am avut chef de aventura, si am avut parte de ea mult mai devreme decat ma asteptam, cand mi-a intrat in ochi crema de protectie solara de pe frunte, diluata cu putina transpiratie (foarte urata senzatia de usturime).
A doua aventura a fost traversarea centurii la intersectia cu soseaua Cernica. Erau niste masini care au asteptat cateva zeci de secunde sa intre in trafic. Noi am asteptat cateva minute, pentru ca nu toate masinile au semnalizare, se stie bine. De aici s-au cam terminat problemele legate de trafic si am ajuns repejor la Aventura Parc Cernica, unde am dat o foarte scurta tura prin padure, deoarece parcul s-a relocat, desi pe site inca figureaza cu adresa veche (aviz amatorilor).
Am continuat prin Cernica, pe malul lacului, pana am ajuns aproape de Autostrada Soarelui, unde nu m-as incumeta cu bicicleta, nici daca as avea voie. Am urmat deci malul lacului Cernica pana am ajuns in Caldararu. Pana aici am mers pe asfalt, moment in care am parasit carosabilul si am taiat-o peste camp pana la centura, ca sa ne intoarcem in Bucuresti.
M-am bucurat pentru prima data ca avem bicicletele echipate cu cauciucuri de teren semi-accidentat, nu de sosea, pe unde mergem in 90% din cazuri. Teama de caini nu s-a justificat, din fericire, daca nu punem la socoteala mascota garii de langa pasarela centurii, care ne-a latrat cand ne chinuiam sa traversam sinele cu bicicletele in spate. Ar fi fost numai bune niste biciclete care sa cantareasca in jur de 10 kg, nu peste 15, cat au ale noastre.
Dar am trecut cu bine, si am revenit pe asfalt, apoi in cateva minute am ajuns pe drumul liber cu doua benzi de pe soseaua Garii Catelu. Am dat o tura si prin Parcul Pantelimon, pentru ca nu mai fusesem niciodata acolo. Frumos, plin de vegetatie si destul de bine intretinut, deci vom mai reveni acolo. Din parc am revenit pe soseaua Pantelimon si era sa mergem direct acasa daca nu ne-am fi decis in ultimul moment sa facem un mic ocol si sa bem niste ‘racoritoare’ la ponton, pe malul lacului Fundeni.
Trei ‘racoritoare’ si cateva claxoane mai tarziu, de la niste soferi care vor sa te ajute sa mergi mai repede cand indraznesti sa le ocupi banda din fata masinii lor, am ajuns si acasa. Strava zice ca am facut aproape 35 de kilometri, plus cele neinregistrate pana la Cora Pantelimon, deci aproape 40. Not bad.
Traseul aproximativ il vezi in poza de mai jos, in caz ca vrei un traseu semi-urban pe langa Bucuresti si nu te descurajeaza ideea mersului in traficul de duminica dupa-masa.
