Viata e o lupta
…zicea bunicu meu, dupa spusele bunicii pe care am revazut-o azi dupa destul de mult timp. Om cinstit, corect, iubitor de viata si nevasta. Am aflat mai multe despre el dupa ce n-a mai fost si stiu ca n-a avut o viata usoara, a muncit de mic (nu oricine poate spune ca lucreaza in domeniu de 70 de ani).
Ce ma face sa il respect, in afara de evidentul grad de rudenie, sunt principiile pe care le-a avut in viata si pe care nu le-a incalcat, cel putin din cunostintele mele. Chiar daca nu am aceleasi principii sau nu sunt de acord cu ale sale nu pot sa nu le respect.
Ma intreb care este momentul in care iti stii clar principiile in viata, moment din care nu le mai poti schimba. Nu cred ca poti sa iti setezi niste principii la 15 ani, prea putin experienta si prea multe influente. Asta nu inseamna ca nu ai principii pana ti le setezi, doar ca esti condus de ceea ce vezi in jur si de ceea ce te-au invatat parintii pana atunci. Cred ca momentul hotarator pentru principiile unui individ este plecarea de acasa, de obicei pentru o facultate. Acei ani sunt cei care iti deschid ochii, atunci afli cu adevarat ca viata bate filmu.
Ce vreau sa zic…nu vreau sa trag o concluzie anume, ci doar poate sa imi exprim pareri personale. Cred ca e bine sa traiesti intr-un fel care te satisface, sa nu iti fie rusine de propria persoana. Mandria, increderea in sine si curajul exagerat nu cred ca dauneaza atat de mult precum cea mai mica umbra de indoiala asupra propriilor capabilitati.
Nu vreau sa par un filosof cu acest post si nici sa dau lectii de viata, poate vreau sa cobor putin din aula mea de nepasare si indiferenta si, ca un ciclist in cursa vietii, sa intorc din cand in cand capul sa vad ce fac si ceilalti, asta daca nu sunt la coada plutonului ;)
Depinde de la om la om care e momentul in care isi statueaza principiile, dar e clar ca in momentul in care isi stie si isi sustine principiile se afla la maturitate.
Un autor american foarte cunoscut pentru cartea “Barbatii sunt de pe Marte, Femeile sunt de pe Venus”, John Gray a scris in cartea “Copiii sunt din Rai” ca media de varsta a maturitatii este 27 de ani; insa studiile arata ca una din maladiile societatii in care traim este Endless Adolescence
Hmm, ma apropii de 27. Din informatiile pe care le detin despre mine cred ca sufar si eu suficient de mult de Endless Adolescence :)
Cred ca dupa mai mult timp apar conflicte intre principii. Dupa ce treci si prin situatiile astea ajungi un batran, dar cred ca totusi varstele pot coexista. O armonie intre ele e ceva deosebit si greu de atins.
Un om fara principii e ca un copac fara frunze…
Cum apar principiile? Cred k apar de timpuriu, familia prin educatie iti induce cateva idei despre modul corect de a trai, de a simti(sper). In timp, o data cu experienta acumulata…poti sti mai multe despre viata, despre oameni. Important e sa fii corect cu tine insuti in orice imprejurare si oricate tentatii ar fi…sa nu faci compromisuri.